Arhive blog

Șoapte în întuneric

 

– Am impresia că mă îndrăgostesc de tine.
– Nu, eu sunt doar imaginația ta, fantezia ta.
– Tu ești adevărată, caracterul tău, talentul tău… Știu, nu sunt perfect, dar tu mă accepți așa.
– Nu mai știu.
– Dar durerea ta, atunci când suntem împreună, ea încetează. Atunci când te privesc în ochi, aud țipetele delfinilor.
– Eu mă dizolv în cel pe care îl iubesc, eu sunt o membrană transparentă. Dacă te iubesc pe tine, totul este al tău – banii mei, timpul meu, corpul meu, câinele meu, banii câinelui meu… Te voi face să-ți vezi calitățile pe care nici nu le-ai recunoscut în tine. Îți voi da toate astea și mai mult decât atât, până nu voi deveni pustie. Atunci nu-mi va mai rămâne decât să mă îndrăgostesc de altcineva.

– Scuză-mă că nu te-am sunat mai înainte.
– Apropo, de ce nu m-ai sunat?
– Discuția noastră nu s-a terminat, n-am reușit să-ți spun totul.
– Sorry, nu mai avem ce discuta. A fost un roman nereușit.
– Știi, eu am vrut să-ți ofer libertate, dar tu voiai altceva.
– Eu nu aștept libertate, dar uneori era prea greu.
– Glasul tău, îmi place, e așa vioi.
– Al tău e la fel.
– Da, posibil, doar sunt actor.

– Eu te-am iubit.
– Știu, dar eu încă te iubesc.
– Pai, iubește-mă, fă ce vrei.
– Dar mi-e dor de tine.
– Trimite-mi câte o rază de iubire și lumină de fiecare dată când îți amintești de mine, apoi uită-mă. Această durere nu este veșnică, toate trec.

– Tu ai iubit, foarte mult, ai suferit, și rana nu s-a vindecat încă. Acum te temi să-ți deschizi inima. Te temi să nu suferi încă o dată. Nu vrei să lași pe nimeni să se apropie de tine. Ești rece și distant.
– Ce-ți pasă ție?
– Vindecarea pentru tine este încrederea. Încrederea în oameni, pe care ai pierdut-o. O inimă frântă nu-i ceva grav, rana se va vindeca. Totul în lume se repetă.
– Și iarăși se va frânge, da?
– Da.

 

inspired by „Eat Pray Love

Praf de stele…

Fie că e doar o clipă,
fie poate chiar mai puțin,
dar, sper să pot simți ceea ce încă nu am întâlnit,
apoi, o să vreau să devină o parte din viața mea,
pentru că,
anume acesta este,
aerul meu, aerul pentru suflet, nu pentru corp…

fie și în afara regulilor,
ce mai contează cine și ce o să zică?
că doar simt anume ceea de ce am nevoie…

voi merge după Ea,
voi merge inspirat,
voi plânge,
voi zâmbi,
voi striga,
de fericire…

mă voi uita la soare,
și din nou voi zâmbi,
pentru că,
lumina ne face adeseori fericiți
sau, mai bine zis,
ne încălzește…

nu mă voi teme că o să rămân singur,
o să înțeleg unde mă mint pe mine însumi…

mă voi atinge de frunzele copacilor,
voi închide ochii alături de ei,
le voi asculta șoaptele,
mai ales noaptea,
noaptea ele sunt mai sincere…

voi merge să mă plimb singur,
pentru ce mie compania care de altfel nu mă înțelege…?

voi deveni puternic,
voi primi fiecare reușită cu zâmbet,
simțind cât este de plăcut să învingi…

îmi voi alungi plăcerea la infinit,
dacă îmi voi dori asta…

mă voi gândi la viitor,
voi evada,
ieșirea mi-i chiar în față…

voi deschide ochii,
voi începe să mă mișc,
voi folosi net-ul numai pentru treburi…

voi alerga,
voi înota,
mă voi asfixia,
voi înțelege ce vreau de fapt…

nu mă voi supăra pe oameni,
nu are rost,
că doar tot îmi voi dăuna numai mie…

nu mă voi teme să iubesc,
inima nu îmi va frânge-o nimeni,
decât eu însumi…

mă voi uita la cer,
ca un copil,
minunându-mă iar și iar,
de frumusețea lui…

voi vorbi în șoaptă,
poate cineva o să vrea să mă asculte,
voi vorbi cu privirea…

voi fi aproape de cei care-mi sunt scumpi,
voi spune ceea ce simt,
nu o să renunț…

…aceasta e doar vocea și mișcarea prafului de stele…

inspired by The Orange