Miss U PARIS

n-am mai scris demult…

am fost într-un fel de concediu, departe de aici, fără griji, fără mari responsabilități, fără ore de trezire, fără acel scurt timp liber pierdut pe internet…

mi-a lipsit pagina de blog tot acest timp, sincer, îmi place să citesc chiar și ceea ce scriu eu uneori…

am fost în așteptare, așteptam ceea ce trebuia să ajungă demult, cu vre-o două „termene limită” înainte…

intram de câteva ori pe zi pe YMail să-mi verific Inbox-ul, și nimic…doar uneori îmi mai apărea o ușoară *tahicardie când îmi venea vre-un newsletter de pe la vre-o revistă medicală, dar era de scurtă durată, câteva secunde până îmi apărea titlul ultimei intrări…și, iar dezamăgire…

mi-am dat seama că chiar și în Franța există chestii de genu’ „birocrație” și „pofighism”, atunci când stă o foaie pe masa vre-unei secretare blonde pentru o semnătură la șef, că „chipurile’ el nu-i în toane bune azi și mai bine de așteptat un pic (vre-o săptămână-două)…”. Eram eu mai răbdător la început, dar pe zi ce trece devii tot mai iritat și… ce wtf!!!, cât se mai poate?

și a venit totuși, într-o după-amiază târzie, când mă așteptam cel mai puțin, că francezii nu prea sunt dispuși să facă lucruri importante într-a doua parte a zilei…verificasem în ziua aia de vre-o 5 ori mail-ul, dar tocmai seara mă sună o colega să-mi zică pe un ton „ușor citibil” ca ei i-a venit răspunsul, și că ea nu a trecut… n-am mai încercat s-o consolez, nu sunt bun eu la cuvinte „dulci”, de aia nici nu încerc…

nu știu cum să descriu senzația până am văzut Inbox-ul…eram calm, prea calm, și aproape sigur că e pozitiv, ceva anormal de fapt pentru așa situații…

da’ cred că am eu ceva special în CV-ul ăla, sau în „lettre de motivation”, cu care i-am „uimit” pe ăia din comisie, i-am lăsat „cu gura căscată” cred că ))) intrând într-un final în lista celor doar 24 de „fericiți” la specialitatea mea pe toata Franța…

din toata scrisoarea, cel mai mult mi-a plăcut fraza :

j’ai l’honneur de vous faire savoir que votre candidature a été retenue…

am citit-o de câteva ori ))

tocmai intrasem într-o stare de „euforie” cred că, sau poate altfel se numea, cel puțin persoanele pe care le-am sunat după aia mi-au perceput starea de spirit…

dacă stau să mă gândesc, cu toată așteptarea de până acum și siguranța că o să mi se îndeplinească „visul”, chiar și acu’ când tre’ să-mi gătesc actele pentru viză, nu realizez pe deplin „fericirea”, nu-mi vine a crede că o să „calc” iar pe străzile Parisului, că o să trăiesc acolo…

P.S.  So’eu mi-am dorit foarte mult să trec concursul, am făcut tot ce mi-a stat în puteri, mă gândeam aproape zilnic la asta, îmi închipuiam că sunt în Franța deja…și am obținut! Nici nu îndrăzneam să mă gândesc la eșec sau ce aș face în caz că…((, pur și simplu trăiam cu siguranța că eu aștept doar răspunsul pozitiv, așa ca o formalitate…indispensabilă totuși.

Anunțuri

Posted on 5 August 2011, in Departe. Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. Legea atracției universale. Concluzia?? „The secret” merge – sântem ce gândim!!! Felicitări!!

  2. multumesc!!! ma gindeam si eu la ceea ce se spune acolo in „The secret”…e adevarat totusi…))

  3. wow…felicitări, deci asta era „ţara caldă” în care te găteşti să pleci. :)
    baftă mare.

  4. merci mult!!! abia astept toamna…)))

  5. super tare. ma bucur pentru tine ca visul tau a devenit realitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: